Important!

Reproducerea, modificarea , publicarea,adaptarea si utilizarea oricaror materiale de pe acest blog este permisa doar prin acceptul in scris al autorului. Nu se va permite reproducerea articolelor si fotografiilor de catre orice organizatie sau persoana.Daca sunteti interesati de reproducerea unui articol sau a unei imagini a autorului prezent pe blog, va rog sa ma contactati.

Razvan

Lilypie Second Birthday tickers
vineri, 5 februarie 2010

Burtica mamii - cuibusor de nebunii

                  
                            Inca de la inceputul anului 2008 mami si tati si-au dorit un bebe, la fel ca orice cuplu de oameni casatoriti care se iubesc si vor sa imparta fericirea lor cu un copil si poate mai tarziu 2.Si-au facut planuri, au calculat, au facut toate demersurile( controale medicale, vizite la doctori, analize, etc) pentru ca eu sa fiu sanatos si sa cresc intr-un mediu cat mai bun.
                           Incepand de prin septembrie, cand rezultatele analizelor au fost gata si controalele se terminasera, au primit unda verde si nu a durat mult ca in octombrie am aparut eu.Si nu oricum.Pe 28 octombrie, cand implineau 2 ani de la casatorie mami a facut primul test si au primit cel mai frumos cadou dupa spusele lor: a doua liniuta, care indica un test de sarcina pozitiv.

                           Asa incepe povestea mea, a nazdravanului. Bineinteles ca au inceput sa isi faca planuri...vise..sa se gandeasca daca vor baiat sau fata si stiu sigur ca au vrut baiat, asa ca m-am conformat. Norocosii de ei.
                            Cand eu aveam 8 saptamani de stat in burtica, mami a fost la control si a avut confirmarea medicului ca eu exist si ca totul decurge bine.Fericita, mami a facut prima poza, poza confirmarii mele:

                            Cu timpul, am inceput sa cresc de la marimea unui bob de orez la cea a unui bob de fasole si asa mami si tati imi tot spuneau ,,Fasolica''.Inca nu stiau ei daca sunt fata sau baiat, desi mami a zis din prima zi ca sant barbatel. Stia ea ce stia. Si am fost cumintel - nu i-am dat mamii batai de cap, greturi, dureri, lesinuri si alte situatii pe care le experimenteaza o gravida de obicei. Doar cu arsurile am chinuit-o de pe la 3 luni de sarcina si pana am dat cu ochii de lumina zilei.
                              Primele mele poze de la ecograf au fost facute cand aveam 11 saptamani si 4 zile de stat in burtica. Atunci au si aflat mami si tati ce barbatel voinic vor avea. Tot atunci mi-au masurat pentru prima data toate oasele. organele ,ritmul cardiac si s-au mai facut si alte masuratori importante.

                             
                              Pe la 17 saptamani am inceput sa-mi fac simtita prezenta si sa dau din picioruse si manute prin burtica.Au inceput sa se gandeasca la un nume frumos, romanesc, care sa mearga cu cele doua nume de familie si care sa fie destul de greu de luat in raz. Interesante considerente nu? Si eu ma amuz pe seama asta. Tot atunci mami si tati au inceput sa-mi simta primele miscari si bineinteles ca au si facut poze :
                     
                            Incet incet burtica mamii a inceput sa creasca si de acum va voi arata mai mult prin imagini evolutia mea.Intre timp s-au si hotarat ce nume voi avea: Razvan. Si cam asa arata mami cand eu aveam 20 de saptamani de stat in burtica.In termeni medicali este considerata jumatatea sarcinii:

                              La 22 de saptamani a fost urmatorul ecograf morfologic.Din nou mi-au masurat toate oasele, organele, ritmul cardiac si restul.

                              Pe la 24-25 de saptamani deja incepeau sa se vada si de afara miscarile mele in burtica.Faceam valurele prin burta mamei si se chinuiau zilnic sa ma filmeze.Dar eu eram mai smecherel si cum simteam camera de filmat, cum ma opream.Si uite-asa s-au chinuit mami si tati zile intregi sa prinda macar cateva minute de filmare.
                              Urmatoarele poze sunt din ultima saptamana petrecuta inainte sa ma intorc cu fundul in sus si capul in jos.La 26 de saptamani cam atat de tare se vedea nazdravanul de mine:

                               La 30 de saptamani deja mami se simtea un balon cu picioare.He he...abia mai aveam loc in burtica si inca mai aveam mult de stat.

                               Si daca aveti impresia ca la 30 de saptamani mama arata ca un balon sa vedeti la 32 de saptamani. Deja i se umflau foarte tare mainile si picioarele.Dar eu inca mai aveam de stat. Si nu mai spun ca eram si puternic.Zice mami ca dadeam niste lovituri cu mainile si picioarele de se mirau si ea si tati cata forta am.Si de multe ori ma cuibaream atat de frumos ca se muta burta cu totul cand pe stanga cand pe dreapta.

                              La 34 de spatamani cam atat de mult loc ocupam eu:

                              Iar la 36 de saptamani mami a facut ultimele poze cu mine in burtica, iar la 38 de saptamani si 3 zile m-am hotarat sa dau ochii cu lumea. Dar asta este alta poveste.

0 comentarii:

Persoane interesate

De ce am un blog?

Pentru ca multe le uitam si pentru ca asa ni le vom putea aminti cu placere oricand. Pentru ca aici toti cei dragi vor fi la curent cu ultimele mele nazdravanii...
Pentru a vedea mai bine pozele dati click pe ele si se vor mari

About Me

Fotografia mea
Razvan
Despre mine, ce pot spune? Sunt un nazdravan pus pe sotii, dar mai bine va las sa ma descoperiti singuri...
Vizualizați profilul meu complet